Răzvan Lupu: "Trecem prin momente mai puţin bune, dar împreună sperăm să le depăşim"

Răzvan Lupu a început fotbalul la vârsta de 14 în oraşul băcăuan Comăneşti, dar la început l-a practicat în paralel cu karate-ul, unde chiar a devenit vicecampion, iar ulterior campion naţional. A renunţat la karate însă când s-a decis să vină la Liberty, în 2006, şi când s-a concentrat doar pe fotbal.

Fundaşul stânga al "roş-albaştrilor" nu neglijează nici învăţătura, dorind ca mama sa, care este învăţătoare, să fie mândră de el şi pe această latură.

Nume: Lupu
Prenume: Răzvan Andrei
Data naşterii: 17 martie 1991
Locul naşterii: Oneşti (jud. Bacău)
A început fotbalul: la vârsta de 7 ani, la CS Avram Iancu Comăneşti
Primul antrenor: Dumitru Borcău
Debut la seniori: la 14 ani, în liga a IV-a, la FC Comăneşti
Echipe la care a jucat: Avram Iancu Comăneşti, FC Comăneşti, Liberty Salonta, ACU Arad şi FC Bihor
Echipă preferată: Juventus Torino
Jucători preferaţi: David Beckham şi Alexandre Kolarov (fundaş stânga, Manchester City)
Hobby: înotul, cititul, filmele şi muzica
Filme preferate: Pearl Harbor şi Scarface
Actori preferaţi: Johnny Depp şi Al Pacino
Actriţă preferată: Natalie Portman

- Răzvan, ce poţi să ne spui, cum a fost începutul tău fotbalistic?

- Am început fotbalul la vârsta de 7 ani. Atunci când am făcut primii paşi către şcoală, m-am îndreptat şi către o ramură sportivă, în oraşul meu, Comăneşti. Acolo l-am avut ca prim antrenor pe domnul Dumitru Borcău, nea' Boby, cum îi spuneam noi, care practic ne-a arătat primii paşi în fotbal. Am petrecut acolo o perioadă de 3-4 ani, până când am făcut pasul către echipa de seniori a oraşului pe vremea aceea era în liga a IV-a, FC Comăneşti. Am jucat un sezon, după care a venit şi plecarea mea spre Liberty Salonta, îndrumat de domnul Boby bineînţeles, la o selecţie pe vremea aceea naţională, la Centrul de Fotbal Liberty, unul dintre cele mai bune centre din ţară. Am reuşit să iau această selecţie din 51 de jucători. Astfel, în vara anului 2006 mi-am început practic cariera şi am făcut pasul către fotbalul de performanţă.

- Îţi doreai tu de mic să practici acest sport sau te-ai apucat la îndemnul părinţilor?

- Ca orice copil, şi eu am văzut fotbalul ca pe un sport foarte frumos şi cum cu toţii ne dorim încă de mici să ajungem cât mai sus, avem vise, şi eu mi-am îndreptat atenţia către fotbal din propria iniţiativă. Eu am mai practicat însă şi karate şi astfel, cam la asta s-a rezumat timpul meu liber, între fotbal şi karate. Vreau să vă spun însă că nici şcoala nu am neglijat-o, mama fiind învăţătoare, am încercat s-o fac mândră de mine şi din acest punct de vedere şi voi încerca în continuare.

- Şi cum de ai optat până la urmă pentru fotbal?

- În vara anului 2006 a trebuit să fac această alegere, decisivă, fiindcă eu am avut rezultate foarte bune doi ani consecutivi, fiind vicecampion şi campion naţional la karate, iar atunci când a trebuit să fac pasul către Salonta, a trebuit să renunţ. Pot spune că a fost o alegere grea la momentul respectiv, însă pasiunea mea cea mare a fost fotbalul şi nu regret absolut deloc acea alegere.

- Atunci, pe moment, ţi-a părut un pic rău, că trebuie să abandonezi una dintre aceste ramuri şi pe cea care poate ţi-a adus cele mai mari satisfacţii până în atunci?

- Sincer, atunci mi-a fost puţin greu. Nu pot să spun că mi-a părut rău sau că am regretat, dar mi-a fost greu pentru că eu am lăsat în urmă unele performanţe. De altfel, mi-am lăsat în urmă, prieteni, familie, copii, pentru că eu am optat să plec departe de casă, în scopul unei viitoare cariere în fotbal. Eu cred în vise realizabile, iar cu multă muncă şi răbdare ele se pot îndeplini.

- Cum a fost perioada de la Comăneşti?

- A fost o perioadă frumoasă, în care, ca orice copil, mergeam din plăcere, din joacă, vedeam fotbalul ca pe o joacă. Pe vremea aceea nu ne gândeam la carieră, la echipe, unde o să ajungem, ce o să facem, pur şi simplu făceam acest sport din plăcere, mai apoi, cu trecerea anilor, maturizându-ne, ne-am dat seama că aceasta este o meserie şi am început să luăm în serios fotbalul. Am debutat la FC Comăneşti, avându-l ca antrenor pe Ionuţ Corban, un antrenor care a avut foarte mare încredere în mine şi acest lucru m-a făcut să prind curaj, să sper şi să cred că pot să merg mai departe. De altfel, aceasta a fost şi cauza pentru care în 2006 am optat pentru Salonta, având şi ofertă din liga a III-a la vremea aceea, de la Petrolul Moineşti. Însă, nea' Boby mi-a călăuzit paşi şi m-a îndrumat înspre Salonta, spunându-mi că este un proiect de viitor, un proiect în care sunt doar oameni profesionişti, având toate condiţiile asigurate, de la cazare şi masă până la antrenamente şi antrenori de foarte bună calitate. Astfel, decizia am luat-o ţinând cont de sfaturile dumnealui şi am venit la Liberty Salonta.

- Aici cum a fost? S-au îndeplinit aceste aşteptări ale tale?

- Sigur că da, chiar mai mult decât atât, pentru că eu la Comăneşti, într-un orăşel mic, nu am avut condiţiile necesare pentru a prospera şi pentru a avansa în carieră. Aici am întâlnit un grup de oameni extraordinari, profesionişti, de la antrenori până la cei din organizarea internă, de la internat, masă. Am rămas impresionat şi, deşi am ştiut că este greu, am decis să rămân aici şi să fac ceea ce îmi doresc, adică să-mi fac un viitor în fotbal.

- La Salonta cum a fost evoluţia ta?

- Am început la juniori, avându-l antrenor pe domnul Gheorghe Ghiţ. Cu el am început un proiect frumos şi cu alţi colegii extraordinari, cu care mai suntem şi astăzi împreună, iar în al doilea an de când am venit am început drumul către primul nostru titlu naţional, titlu pe care l-am obţinut prin foarte multă muncă, seriozitate şi, bineînţeles, şi cu ajutorul celor doi antrenori, Gheorghe Ghiţ şi Marius Marinău, care ne era şi atunci preparator fizic. Astfel, am câştigat primul nostru trofeu, de campioni naţionali, în vara anului 2008, după care a urmat saltul meu la Liga a III-a, acolo unde am evoluat un întreg sezon, atât la liga a III-a cât şi la juniori, în paralel. Au fost multe meciuri care mi-au prins foarte bine, iar pe finalul acelui sezon am reuşit să debutez şi la echipa mare în liga a II-a. Meciul de debut a fost cu Jiul Petroşani, acasă, unde am câştigat cu scorul de 2-1.

- Cum a fost acel meci de debut pentru tine în eşalonul secund?

- A fost un meci unic. Emoţiile au fost mari, aşteptările la fel, ţin minte că o parte dintre colegi mei de la juniori erau în tribună şi mă susţineau. Am încercat să intru pe teren şi să le răsplătesc încrederea şi aşteptările.

- De la Liberty ai plecat un sezon la ACU Arad...

- Da. În vara acelui an Liberty s-a desfiinţat, iar îndrumările au fost către ACU Arad, care în primă fază ştiam că va evolua tot în liga secundă. Ne-am dus acolo, am avut un cantonament de vară greu, pe care l-am trecut cu bine, iar cu o zi înainte de începerea campionatului ne-au anunţat de la federaţie că echipa este retrogradată în liga a III-a. Atunci, de comun acord cu preşedintele, cu antrenorii, am considerat că este spre binele meu să rămân totuşi, chiar dacă este liga a III-a, lucru pe care l-am şi făcut şi care s-a dovedit mai apoi a fi foarte benefic, deoarece a fost un an bun pentru mine, un an în care am întâlnit acolo nişte oameni extraordinari, o echipă formată din oameni experimentaţi, cu meciuri avute în liga I, care m-au ajutat foarte mult şi care mi-au împărtăşit şi mie din experienţa lor. La finele anului am reuşit să promovăm în liga a II-a, fiind astfel o nouă etapă pentru mine şi o realizare mare. Atunci eram practic între două bătălii, deoarece şi la juniori, unde echipa Liberty evolua tot sub numele de ACU Arad, ne băteam pentru câştigarea titlului naţional, lucru pe care l-am şi reuşit, în 2010 adăugând al doilea titlu naţional în vitrină. Mi-amintesc finala campionatului, unde am şi reuşit să înscriu un gol, probabil şi norocos, însă a fost un gol foarte important pentru a reveni în acel meci, fiind conduşi de CFR Cluj cu 1-0, dar am reuşit să câştigăm cu 3-l.

- Practic în acel an juniorii de la Liberty au trecut in-corpore la ACU Arad. A fost o înţelegere între cele două entităţi?

- Da, a fost o înţelegere între Liberty şi cei de la ACU Arad, înţelegere care a durat un an de zile. Noi ne-am, făcut doar datoria atât la juniori, cât şi la echipa mare, iar nouă ne-a prins bine, după cum spuneam am reuşit să devenim şi campioni naţionali şi să promovăm în liga a II-a.

- Şi ai venit la Oradea, la FC Bihor în 2010. Cum s-a întâmplat?

- A fost fuziunea dintre Liberty şi FC Bihor, astfel, o mare parte dintre jucătorii de la Salonta am venit aici în masă, cu staff-ul tehnic, cu preşedintele, unde am început un nou proiect mare, deoarece de când am venit la Liberty şi până în prezent s-a dorit tot timpul performanţă, lucru care s-a şi realizat de multe ori. Am privit acel proiect în faţă, am pus bazele lui, am considerat că este un nou pas înainte în carieră şi astfel s-a întâmplat să ajungem astăzi la FC Bihor.

- Cum a fost primul sezon pentru FC Bihor, atunci când din punct de vedere sportiv aţi obţinut chiar promovarea?

- A fost un sezon fantastic, deşi recunosc că la început nu ne aşteptam să obţinem acest deziderat. Am avut un început de sezon ceva mai ezitant, după care pe parcurs ne-am mobilizat din ce în ce mai bine, am strâns rândurile, iar din returul pur şi simplu am avut un comportament fabulos, deoarece din meciurile avute nu am pierdut niciunul, ba mai mult din 7 deplasări atunci am obţinut 6 victorii. Pot spune că a fost un sezon fantastic şi astfel am reuşit să promovăm pe teren.

- Pe cât de mare a fost bucuria obţinerii acelei performanţe, a venit şi vestea nelicenţierii. Cum aţi trăit acel moment cu ratarea, până la urmă, a promovării?

- Nu a fost doar ratarea promovării, ci şi ratarea multor vise, a multor speranţe pe care noi ni le-am pus, agăţându-ne de această şansă unică, mai ales după o muncă extraordinară depusă. A fost un moment greu, un moment care ne-a luat prin surprindere, pentru că noi tot sezonul ne gândeam doar la liga I şi la cum să reuşim să promovăm şi când ne-am îndeplinit visul am văzut cum ne este spulberat din alte motive, mai puţin cele sportive. Ne-a afectat destul de mult din punct de vedere psihic, deoarece ne-a luat prin surprindere, noi neavând vacanţă în vară, ne pregătisem pentru liga I şi apoi decizia Federaţiei Române de Fotbal a fost să nu ne acorde licenţa de liga I.

- A urmat un nou sezon pentru voi. Parcă marcaţi de ratarea promovării până la urmă nu aţi mai avut aceleaşi rezultate...

- Este foarte adevărat, ne-a marcat extrem de tare acea situaţie, noi fiind jucători tineri, nemaitrăind astfel de momente şi nemaitrecând prin astfel de lucruri. S-a văzut imediat impactul în primele etape ale campionatului, când nu am putut să ne revenim, nu am putut să ne impunem stilul de joc şi randamentul la nivel maxim, care ne-a consacrat. Uşor, uşor am încercat să dăm uitării aceste momente, însă a venit o perioadă când s-au rulat antrenorii, o perioadă de instabilitate la club, care ne-a dăunat şi astfel lipsa rezultatelor a apărut şi de aceea ne aflăm astăzi pe această poziţie.

- Numai în retur aţi avut de a face până acum cu trei antrenori principali...

- Da, în retur cu trei, în tur tot cu trei, pentru că aşa au stat lucrurile. Pe noi ne-a afectat fiecare plecare, fiecare venire ne-a motivat, însă nu întotdeauna treaba de acasă se potriveşte cu cea de la teren.

- Gheorghe Ghiţ este antrenorul cu care ai lucrat la început la Liberty, este antrenorul care vă cunoaşte destul de bine, pentru că a lucrat o bună perioadă cu voi acolo la Liberty. Ce aşteptări aveţi de la el şi cum l-aţi primit la al doilea său mandat la FC Bihor?

- Domnul Ghiţ este noul şi vechiul nostru antrenor, în acelaşi timp, este un antrenor care ne cunoaşte foarte bine şi care cred că ne poate scoate din acest impas şi împreună să începem un nou proiect şi să reedităm acea performanţă pe care am obţinut-o la finele anului precedent.

- Au fost câteva eşecuri în acest retur, cred că v-au marcat, în special, înfrângerile de la Arad şi Sânmartin. Cum veţi încerca să vă reabilitaţi?

- Da, au fost două înfrângeri grele pentru noi, pentru că derby-urile îşi au apartenenţa lor într-un campionat, toată lumea are aşteptări mari de la aceste meciuri, iar noi, din păcate, probabil, nu ne-am ridicat la aşteptările antrenorilor, conducerii, probabil a întregului oraş şi nici la aşteptările noastre. Au fost două meciuri grele, însă noi am încercat să ne facem treaba, să dăm totul pentru noi, dar din păcate nu ne-au ieşit lucrurile aşa cum ne-am fi dorit.

- Urmează un meci important pentru voi totuşi, prin prisma adversarului, care se află pe locul III. Cum vezi acest joc?

- Este un meci extrem de greu, cu o echipă de pe locul III în momentul de faţă, fiind şi primul joc după schimbarea antrenorului. Este un meci dificil, însă nu capital, dar un meci care ne poate ridica moralul, ne poate aduce pe linia de plutire şi pe care cu toţii, de la antrenori până la jucători, sperăm să-l câştigăm.

- Ce mai promite FC Bihor suporterilor în această ediţie de campionat?

- FC Bihor nu vrea să promită lucruri şi să nu se ţină de cuvânt, FC Bihor încearcă să facă lucruri. Asta încercăm şi noi să facem, să scoatem capul sus, să ieşim din meciurile care ne-au mai rămas cu fruntea ridicată, pentru că noi ştim că avem un lot puternic, avem un staff extraordinar de bun, condiţiile sunt bune pentru ceea ce ne dorim noi, adică pentru performanţă. Trebuie doar să ne punem cap la cap, să ne facem ordine şi să luăm lucrurile bune, să le lăsăm pe cele rele, pentru ca din sezonul următor să atingem cu toţi acelaşi obiectiv, adică promovarea în Liga I.

- O ultimă întrebare, de ce fundaş stânga?

- Eu am evoluat mai multe posturi de-a lungul carierei mele, chiar şi aici la FC Bihor am oscilat, fundaş stânga, fundaş central, un meci. Vreau să fiu un jucător polivalent şi să pot să joc acolo unde are nevoie antrenorul de mine. Fundaş stânga am început fotbalul când eram mic şi fundaş stânga m-a reinventat domnul Ghiţ la Salonta, într-un meci la seniori.

- Răzvan, îţi mulţumim şi-ţi dorim mult, mult succes în continuare, atât cu echipa, cât şi în cariera ta de jucător profesionist de fotbal.

- Şi eu vă mulţumesc mult. Sper să fie de acum înainte un parcurs cât mai bun, atât pe plan colectiv cât şi individual, şi îi rog pe suporteri să aibă răbdare, deoarece trecem prin momente grele, aşa este în fotbal, sunt momente mai bune şi mai puţin bune, dar sperăm să le depăşim şi împreună, în noul sezon să facem o treabă foarte bună.