IN MEMORIAM: Un an fără Emeric Ienei

În dimineața zilei de 5 noiembrie 2025 o veste tragică a cutremurat întreaga suflare fotbalistică. Emeric Ienei pleca spre ceruri. La catafalcul expus pe Stadionul din Oradea, arena atât de dragă marelui antrenor, s-au perindat mii de oameni. Unii l-au cunoscut, alții doar din vedere. Dar era al lor. 

Pleca unicul antrenor care a adus în România „Cupa” cea frumoasă. Pleca omul care ne-a dus naționala în optimi la mondialul din Italia `90 și în sferturi la Euro 2000. Pleca un om de o imensă modestie, care a semănat în urma sa respect. Femei, copii, bătrâni sau tineri, cu câte o floare și o lumânare în mână, au mers atunci să-și ia rămas bun cu o lacrimă în colțul ochilor. Pleca omul care, salutat pe stradă, știa să răspundă: „Vai, ce mă bucur să vă văd. Ce vă face familia? Toate sunt bune?”. Pleca omul, „stelistul” care era aplaudat și în „Ștefan cel Mare”, „Giulești” și oriunde în țară. Pleca gentlemanul inegalabil, un monstru sacru, un părinte, un bunic. Pleca olimpicul de la Tokyo, lordul românilor, pleca al nostru nea Imi. 

A lăsat multe în urma lui. Inclusiv celebrele citate pe care antrenorii le folosesc și astăzi:    
„Victoriile aduc victorii”
„Conducând mingea, organizezi apărarea adversă, pasând o dezorganizezi”
„Nu-mi fac iluzii ca să nu am deziluzii”
„Din atac îți pregătești apărarea, și din apărare îți pregătești atacul!”
„ Țineți minte! Fotbalul este un joc, nu o joacă de copii!”
„Băieți, dacă ei joacă așa... intrați pe teren și călcați-i pe ochi!”

Pentru legendarul Emeric Ienei, Oradea a fost acasă. Și orice ar spune unii, sau alții, Emeric Ienei a fost cel mai mare. Odihnește-te în pace, nea Imi. De fapt, nu ați plecat niciodată. Știm că sunteți aici, cu noi.