Ciprian Selagea: "Avem nevoie de sprijinul spectatorilor şi-n momentele grele!"

Nume: Selagea
Prenume: Ciprian Silviu
Data naşterii: 21 ianuarie 1990
Locul naşterii: Alba Iulia
A început fotbalul la vârsta de 7 ani
Prima echipă: FC Unirea Alba Iulia
Primul antrenor: Neluţu Popa
Hobby-uri: tenisul de câmp, golful şi filmele
Film preferat: Slumdog Millionair
Actor preferat: Ashton Kutcher
Actriţă preferată: Eva Mendes
Echipă preferată: Arsenal Londra
Jucător preferat: Zinedine Zidane

- Cum te-ai apucat de fotbal?
- M-am apucat de fotbal la vârsta de 7 ani şi jumătate, mai exact când eram în clasa întâi, la îndrumarea părinţilor. Fratele meu mai mare era deja la fotbal şi am zis că e cazul să mă apuc şi eu, de ce să zăbovesc când am timp liber şi pot face ceva.

- Şi-a plăcut de mic fotbalul?
- Da, da.

- Ai avut un post preferat de atunci?
- Nu, nu. Priveam fotbalul ca pe o joacă. Fiind copil nu mă gândeam că o să ajung să joc fotbal de performanţă, dar ca orice copil aveam şi eu vise, normal, dar nu m-am gândit niciodată pe ce post să evoluez, asta în timp s-a dovedit a fi interesant...

- Cum ai ajuns la clubul Unirea Alba Iulia?
- S-au făcut preselecţii pentru copii şi am ajuns câţiva să fim selectaţi la categoria de vârstă a anului meu, 1990.

- Cum a fost începutul, primele contacte, cu echipa..., antrenorul?
- Pot spune că datorită domnului antrenor Neluţu Popa, care a fost până nu demult şeful centrului de copii şi juniori de la Unirea Alba Iulia, am ajuns să vad şi să pricep în adevăratul sens al cuvântului fotbalul, că nu e doar o joacă şi că trebuie să iau lucrurile în serios, iar dânsul m-a învăţat foarte multe. Practic, îi sunt dator pentru ceea ce am realizat în fotbal. Atât lui, cât şi familiei.

- De atunci ai evoluat ca mijlocaş?
- Da, dânsul m-a pus pe acest post. Vă pot spune că am foarte mulţi colegi care sunt în fotbalul mare. Mă refer aici la Gicu Grozav, la Cristea, la Zăgrean... şi de atunci formam un cuplu de temut, eu mijlocaş central, iar Gicu atacant.... De la 5 ani sunt împreună cu Grozav, de la grădiniţă până nu demult.

- Ce poţi să ne mai spui despre perioada ta de juniorat de la Unirea Alba Iulia?
- Vă daţi seama, au fost clipe frumoase. De fiecare dată când mă reîntorc acasă, mă întâlnesc cu foştii mei colegi, cu prietenii. Din păcate am rămas foarte puţini, care am progresat, doar eu şi Gicu şi mai sunt doi-trei care mai evoluează în ligile inferioare. Însă, sunt amintiri frumoase...

- Ce rezultate ai avut cu echipele de juniori?
- Au fost câteva, câştigarea campionatului pe judeţ, apoi, ne-am oprit în semifinale la turneul zonal.

- Cum ai făcut pasul către seniori?
- A venit domnul George Ciorceri la echipa de club Unirea Alba Iulia şi era obligatoriu să se joace cu doi juniori, unul în teren şi unul pe banca de rezerve, iar dintre toţi juniorii, eu cu încă trei colegi am fost selectaţi să facem parte din lotul primei echipe. Ulterior mi-am câştigat locul de titular şi aşa s-a dovedit a fi un bun prilej pentru mine de a mă afirma şi de a juca fotbal la nivel înalt la o vârstă fragedă, pot spune.

- Când ai avut debutul?
- La 17 ani, în ediţia 2007-2008. Am avut prima etapă la Turda, echipă care acum, din păcate, s-a retras din campionat.

- Cum a fost impactul cu seniorii?
- A fost un impact puternic pentru mine, fiindcă până la aceea dată făceam doar antrenamente cu echipa mare şi nu am avut parte de jocuri oficiale, dar au fost oameni extraordinari în jurul meu, mă refer aici la colegii de care am avut parte, care m-au încurajat şi, una peste alta, zic că am făcut faţă cu brio, fiindcă altfel nu ajungeam aici unde sunt momentan.

- Câte meciuri ai jucat în primul sezon la seniori?
- Cât a fost domnul Ciorceri, am jucat toate cele opt meciuri, după ce a venit domnul Aurel Șunda, am jucat un meci, apoi, trei nu, iar returul l-am jucat tot. Cred că am ratat vreo 6 meciuri doar. După primul sezon din Liga a II-a au venit şi convocările la lotul naţional de juniori. Apoi, în sezonul următor am fost titular de drept, promovând cu Unirea în primul eşalon.

- Cum a fost la promovare?
- Vă daţi seama, a fost un moment fantastic, la 19 ani să reuşeşti să pui umărul la obţinerea promovării echipei pentru a doua oară în istorie. A fost ceva fantastic.

- Cum s-a întâmplat? A fost o conjunctură favorabilă în oraş, la club...?
- Nu, domnul Aurel Șunda a creat un nucleu de bază, o echipă foarte competitivă din toate punctele de vedere şi au fost câţiva colegi extraordinari de care am avut parte şi împreună cu toţi ne-am înhămat la un lucru deosebit.

- În Liga I aţi stat un sezon. Cum a fost?
- S-au schimbat multe vis-a-vis de echipă, în sensul că au venit foarte mulţi jucători noi, de mare valoare, cu experienţă care au evoluat în prima ligă, jucători care aveau sute de meciuri la activ şi mi-a fost foarte greu să mă impun, însă am avut şi eu evoluţii. Am jucat în 12 meciuri şi chiar am şi dat două goluri, cu Univ. Craiova. Pot spune că a fost o experienţă utilă pentru mine, fiindcă am avut ce să învăţ de la anumiţi jucători, atât în ale fotbalului, cât şi în viaţa de zi cu zi. Au fost nişte adevărate caractere, adevăraţi profesionişti. Acolo-i fotbalul adevărat, în prima ligă.

- Cel mai plăcut moment din prima ligă care a fost?
- Când am marcat cu Craiova, două goluri, dar şi în primul meci la reprezentativă, când s-a cântat imnul naţional.

- După ce aţi retrogradat, n-ai avut oferte să pleci?
- Ba da, mai mulţi jucători am avut. La fel ca în orice domeniu, când apar problemele sau lucrurile se înrăutăţesc, majoritatea pleacă sau încearcă să-şi găsească un loc mai bun. Și eu am avut oferte, dar nu s-au concretizat la vremea respectivă, fiindcă şefii care erau acolo la club au ţinut de preţ.

- Ţi ai mai rămas o perioadă la Unirea...
- Da, turul următor de campionat, după care, am devenit jucător liber de contract şi apoi am plecat, dar eu am rămas în relaţii bune cu cei de acolo şi odată şi odată eu tot sper să mă reîntorc acasă, fiindcă suntem foarte mulţi jucători din judeţ, care odată şi odată o să ne întoarcem acasă şi să facem o treabă frumoasă. Din Alba mai sunt Grozav, Stanciu Nicuşor, Zăgrean, Dâlbea, Cristea, mai sunt prin străinătate, Himcinschi Fabian, Moldovan Dinu, care e portar la Espanol, sunt mulţi...

- Cum s-a întâmplat transferul la FC Bihor?
- Am fost declarat liber de contract, am avut mai multe oferte de la echipe din Liga I, U Cluj, Vaslui, Oţelul Galaţi, care nu s-au concretizat, cu Timişoara am avut discuţii, fiindcă impresarul meu, Florin Iacob e din Timişoara, dar împreună cu impresarul am decis că cel mai bine ar fi să vin la FC Bihor.

- De ce?
- Fiindcă e un proiect interesant. Atunci se şi vorbea de promovare, care de altfel am şi reuşit-o pe teren, dar, din păcate, n-am ajuns să jucăm în Liga I, din cauza unor probleme financiare şi nişte chestiuni care pe mine mă depăşesc.

- Cum a fost primul sezon la FC Bihor?
- Extraordinar. Am prins doar ultimele 6-7 etape. Altfel era situaţia, din punct de vedere al meciurilor, al mizei, al dăruirii, al conectării la joc, şi suporterii alături de noi...

- După care a venit acea veste neplăcută că veţi juca tot în Liga a II-a...
- Da, vă daţi seama că noi ne-am pus bazele, că ne-am făcut treaba pe teren, trebuia să jucăm în Liga I. Din păcate, n-a fost să fie. A fost ca şi cum ar cădea cerul peste noi, iar asta s-a văzut pe urmă şi-n evoluţia noastră din campionat.

- Consideri că evoluţia voastră din turul de campionat al actualei ediţii de campionat se datorează în bună măsură acelui moment psihologic?
- Nu pot să afirm lucrul acesta, că-i vorba de mai mulţi factori, dar, una peste alta, suntem şi noi tineri, iar la jucătorii tineri se resimte automat un asemenea moment. Probabil dacă am fi avut oameni mai în vârstă în echipă ar fi gestionat altfel lucrurile. Nu e vorba că noi nu am avea experienţă ca jucători, ci e vorba de experienţa de viaţă, de maturitate şi mentalitate, fiind tineri, altfel suntem marcaţi de un asemenea moment.

- După ratarea promovării, ţi-ai dorit să pleci de la FC Bihor?
- Da, în mare parte da, au fost unele contacte şi trebuia să plec, dar de comun acord cu conducerea clubului şi conducerea clubului Liberty am decis să rămân încă un an sau până în iarnă, minim 6 luni măcar să mai rămân.

- Noul sezon, cum îl caracterizezi?
- Din păcate, după ratarea promovării, nouă ne-a stat gândul tot la liga I. Am început ezitant şi am prins echipe puternice în primele etape, iar aceasta ne-a costat, înregistrând eşecuri sau semieşecuri. Nu-i un sezon bun, n-am reuşit până acum să facem lucruri măreţe, dar una peste alta, avem încredere în noi şi sper să reuşim să trecem peste aceste momente neprielnice.

- Returul l-aţi început cu stângul...
- Da. Noi avem încredere în noi, dar şi în meciul cu Poli Timişoara noi am plecat de la egal la egal, însă am luat gol în debut, dar şi după ce am primit primul gol, noi am început să jucăm, cum nu s-ar fi întâmplat nimic, însă naivitatea noastră sau greşelile noastre ne costă şi când joci cu o echipă mare imediat te taxează. Practic noi am fost cu ocaziile, iar ei cu golurile.

- A urmat meciul de la Alba Iulia, unde, iarăşi, aţi încercat să vă reabilitaţi, dar totuşi aţi fost conduşi, la un moment dat, chiar cu 3-0... Tu ai jucat pentru prima dată împotriva fostei tale echipe...
- Da. A fost un meci mai special pentru mine, aflându-mă pentru prima dată ca adversar împotriva clubului mamă, împotriva oamenilor de acolo şi a oraşului meu natal. Mi-am dorit extraordinar de mult să obţinem un rezultat bun, însă, din păcate, rezultatul a fost clar în favoarea uniriştilor. Am plecat încrezători şi, şi acum dacă stăm bine să ne gândim, eu zic că totuşi meritam cel puţin un punct. N-a fost meciul transmis la televizor, dar rezultatul nu reflectă realitatea din teren, 3-1 e cam drastic. Am luat iarăşi gol în debutul jocului şi am început cu un handicap, asta poate şi datorită faptului că nu suntem concentraţi la început de joc. Poate e norocul adversarului, iar pentru noi nu ştiu...

- Ce urmează Ciprian, fiindcă returul este totuşi la început şi spectatorii aşteaptă de la voi să vă reabilitaţi. Care e atmosfera şi ce urmează?
- Nu poate să fie o atmosferă bună, dar nici nu ne înjurăm sau ne uităm urât unul la altul. Este o atmosferă serioasă. Suntem concentraţi la campionat, ne gândim foarte mult la jocul următor, cu Drobeta Turnu Severin, în care, neaparat, trebuie să ne reabilităm deşi se anunţă un meci dificil. Sunt convins că toţi o să fim conectaţi la miza jocului şi la importanţa acestui joc.

- Campionatul cum îl vezi în continuare?
- E foarte dificil să fac o apreciere de acum, însă noi vom lua în serios fiecare meci în parte şi sper ca la sfârşit să ne situăm pe un loc onorabil, zic eu între locurile I-V.

- Ai un mesaj pentru suporterii echipei?
- Da, în mod special vreau să le transmit să fie alături de echipă şi-n momentele grele şi să vină la stadion să ne încurajeze ca şi când au făcut-o campionatul trecut, fiindcă avem mare nevoie de ei. Doar împreună putem reuşi, ei în tribună, noi pe teren. Cu oamenii în spatele nostru avem un al doisprezecelea adversar pentru adversarii noştri. Suntem o echipă tânără, vrem să ne afirmăm, vrem să facem performanţă, să nu creadă că nu jucăm corect şi nu ne apărăm corect şansele, însă vrem să avem şi noi parte de sprijinul lor. Nu ţi-e tot una dacă te înjură publicul la stadion sau dacă te încurajează...

- Ciprian, îţi mulţumim şi-ţi urăm succes în continuare.
- Și eu vă mulţumesc.