CS FC ORADEA

La data de 1 iunie 1902, pe terenul din parcul Rhedey (actualul Stadion al Tineretului) arbitrul Jelenik Geza fluiera inceputul primului joc de fotbal cu public, disputat pe plaiurile bihorene. Jocul se desfasoara intre doua selectionate locale. Iata ce simple par inceputurile vietii fotbalistice organizate din Oradea!

Pina in anul 1910 fotbalul bihorean se disputa numai intre echipe de pe plan local sub tutela de amatorism, iar din 1910 se pun bazele CLUBULUI ATLETIC ORADEA (CAO) care va deveni celebru in lumea fotbalulul romanesc.

Anii care vor urma vor depasi putin masura asteptarilor, facandu-se foarte bine trecerea de la perioadele de pioneierat, in acest sens rezultatele vorbind de la sine. Astfel in 1920 iau fiinta echipe noi, respectiv TOREKVES (STARUINTA), BIHORUL, iar in 1925 CFR, care in 1928 se va uni cu BIHORUL. In 1929 Asociatia “Amateure” (infiintata in 1928) se transforma in CLUBUL CRISANA, iar in anul 1931 la data de 8 noiembrie combinata CAO - STARUINTA invinge FERENCVAROS BUDAPESTA cu scorul de 4-2. In anul urmator CAO intreprinde primul turneu peste hotare, in Franta (2-1 cu Racing Club Strasbourg, 5-2 cu Lille, 10- 1 cu Tours) si Elvetia disputand in total de 12 jocuri, dintre care castiga 6, termina de 2 ori la egalitate si pierde 4 (golaveraj excelent 41- 21!). CRISANA ORADEA intreprinde un turneu peeste hotare in Austria si in Germania (3 victorii, 3 infrangeri, 1 meci egal).

Datorita rezultatelor excelente obtinute de CAO in 1931 aceasta efectueaza in anul 1933 un foarte lung turneu in Franta si Africa de Nord disputand 25 de partide fara sa cunosca infrangerea (21 de victorii si 4 jocuri egale, golaveraj 110- 23) facand o excelenta propaganda pentru fotbalul romanesc.

Pentru a intelege mai bine alinierea principalelor momente ale evolutiei fotbalului bihorean la tot ceea ce inseamna fotbal organizat, am recurs in a vi le prezenta asa cum au fost ele vazute de cunoscutul om de fotbal Mihai Ionescu in cartea sa “Fotbal de la A la Z”.

CLUBUL ATLETIC ORADEA (CAO) infiintat in anul 1910. In perioada dinaintea primului razboi mondial a activat prin plin regional si local. Dupa 1920 participa, de asemenea, in campionatul regiunii pe care il cstiga in anul competitional 1923- 194 calificandu-se (dupa ce a eliminat pe Universitatea Cluj si Jahn Cernauti) in finala campionatului national, in care a intalnit pe Chinezul Timisoara, pierzand in fata acestuia cu 1-4. In 1924- 1925 castiga din nou campionatul regiunii, se califica in turneul final al campionatului, dar nu mai reuseste sa repete performanta anterioara, fiind eliminata de Brasovia in “sferturi”. In continuare pina in anul 1932 echipa nu se mai impune nici pe plan regional, desi in acesta perioada activau multi jucatori de valoare. In 1932 conducerea clubului este asigurata de dr. Bernad Graunstein- presedinte de onoare, St. Covaci- presedinte executiv, Alex. Klein- secretar general si Iuliu Grunstein- sef al sectiei fotbal. Intre anii 1932- 1938 CAO a fost una dintre echipele cele mai valoroase ale Diviziei “A”, esalon in care a realizat urmatoarea performante: locul II in serie (1932- 1933 si 1933- 1934), II in clasamentul general al Div. “A”, organizat intr-o serie unica (1934-1935), IV (1935- 1936), VI (1936- 1937), VII (1937- 1938) in seria I. Din lot a facut parte in aceasta perioada: Czinczer, Miko, Stettner, Stemberg, Kadar, Weichelt, Glanczmann, Mosko, N. Covaci, Ronnay, Bodola, Cocis, Chendrean, M. David, Bartha, Chiroiu, Kraus, Iuhasz, Szarkadi, Siko, Halatay, Borgea, Covaci II, Szanislo I, Orza, Spielmann, Pop, Varzan. In 1938-1939 si 1939- 1940 a activat in Div. “B”, ocupand in serii locurile II si, respectiv, VI. A urmat perioada celui de-al doilea razboi mondial. Evoluand in campionatul Ungariei sub numele de Nagyvaradi Atletikai Club (NAC), reuseste sa castige titlul de campioana (editia 1942- 1943), utilizand urmatoarea formatie de baza: Vecsei (Toth)- Meszaros, Onodi (Lorand)- Demetrovici (Simatoc), Iuhasz, Petschovschi- Covaci II, Stibinger, Spielmann, Bodola, Toth III (Fernback- Ferenczi). Dupa razboi, vechiul CAO se va regasi, in 1945, in formatia libertatea (Toth- Melan, Samu- Bacut I, Iuhasz, Sarovetzci- Hallasz, Covaci II, Bartha, Spielman, Bodo) care, dupa reluarea activitatii divizionare, participa in Div. “A”, ocupand locul VIII in 1946- 1947 si locul VI in 1947- 1948.

In 1948- 1949 Libertatea devine ICO si aceasta cu formatia standard: Vecsei- Ion Vasile, Melan- Bodo, Zilahi, Serfozo- Covaci II, Stielman, Vaczi, Tudose, Turcus castiga titlul de campioana nationala. In continuarea ICO ocupa locul VII (1950), apoi isi schimba denumirea in PROGRESUL (1951 ) si ocupa locul III, dupa care incepe declinul: locul VI (1952), locul XI (1953), locul XIV (1954) si retrogradarea in Div. “B”. In anul urmator, 1955 reuseste sa-si recapete locul in primul esalon si, in acelasi timp, sa se califice in finala Cupei Romaniei (antrenor L. Zilahi). In 1956 se claseaza pe locul VIII in Div. “A” si castiga Cupa Romaniei. Antrenor: C. Schertz, iar echipa: Gebner- Kromely, Barcu- Bartha, Tiriac, Cuc- Toth, Koszegi, Caricas, Vlad, Meszaros. Dupa 2 ani de satisfactie, urmeaza altul de deceptie, 1957- 1958 cand echipa cade iar in Div. “B”. Aceasta aduce o noua schimbare de nume. PROGRESUL devenind CS ORADEA: locul XIV (1958- 1959), III (1959- 1960), V (1960- 1961) in esalonul secund. In 1961 se adopta, dupa scurgerea multor ani, denumirea traditionala de CRISANA schimbare de bun augur, care coincide cu o noua promovare (1961- 1962) a echipei in Div. “A”, avandu-l la conducerea tehica pe reputatul antrenor Francisc Ronnay. Iata si lotul care a reusit aceasta performanta: Szilaghi, Bodo, Szekeli, Koszegi, Iacob, Nesu, Szakacs II, Toth II, Sucs, Harsani, Szakacs I, Petrica, Nemeth I, Hauler II, Vald, Arnotchi, Balog, Fandli, Pugna. In clasamentul Div. “A”, in anul urmator (1962- 1963), CRISANA ocupa locul XIII si retrogradeaza din nou in Div. “B”, cedand cu acest prilej locul in esalonul secund formatie Flamura Rosie. De aici inainte fotbalul oradean se va afirma printr-o alta reprezentanta a sa, CRISUL, transformata in club de fotbal, FC BIHOR in 1972.

FOTBAL CLUB BIHOR ORADEA la inceput a fost CRISUL. Infiintat in 1958, are o scurta perioada de activitate in campionatul orasenesc si apoi in campionatul regional. In 1960 CRISUL fuzioneaza cu echipa fabricii de incaltaminte “Solidaritatea” si ocupand primul loc in campionatul regional 1960- 1961, promoveaza in Div. “B” dupa disputarea barajului de la Sinaia. In 1961- 1962 echipa numindu-se ASA CRISUL, ocupa locul XI in seria a III-a, scapand cu greu de retrogradare, pentru ca in anul urmator, 1962- 1963 calsandu-se pe primul loc in seria a II-a, sa promoveze, sub conducerea antrenorului L. Zilahi, in Div. “A”. Lotul: Weichelt, Bucur, Pojoni, Boros, Schiopu, Donciu, Al. Georgescu, Kun, Kuti, Curtu, Osan , Stanciu, Podaru, I. Pop, Bokos, I. Sandu, Manescu, Al. Iacob, Sovoiala, Lenalt, Fr. Stilgerlbauer, R. Petschovschi. A urmat trei ani in prima divizie: 1963- 1964 (locul VII), 1964- 1965 locul (IX) si 1965- 1966 (locul XIII) retrogradarea in “B”, unde nu sta decat doua campionate, 1966- 1967 (locul VII), si 1967- 1968 (locul II). In vara anului 1968 participa la un turneu de batraj, la Timisoara, pentru promovarea in div. “A’ si reuseste sa-si asigure un loc in primul esalon, antrenorul A. Fernbach- Ferenczi obtinand aceasta performanta cu urmatorul lot de jucatori: Buiuc, Catona, Balogh, Sarac, Serfozo, E. Naghi, Popovici, Daraban, Sudi, Szucs, Tomes, A. Naghi, A. Kun II, I. Kun I, Harsani, Cocis, Ujlaki, Levai. Dupa alti doi ani in Div. “A” (1968- 1969, locul X si 1969- 1970, XV) retrogradeaza, dar devine in anul urmator, 1970- 1971, de aceasta data sub conducerea antrenorului L. Vald. Echipa de baza: Catona (Bologan)- Popovici (Sarac), Lucaci, Bulc, Balogh, Daraban, Nesu, Szucs, Al. Naghi, Arnotchi, Schiopu. Rezerve: Baumgartner, Cocos, Ceausu, Cocis, Ungur, Mot. Dar iarasi, dupa numai un campionat (1971- 1972, locul XVI) vine retrogradarea in “B”. Comportarea foarte oscilanta a echipei a impus o serie de masuri organizatorice. Printre acestea si adoptarea formului clubului de fotbal. Astfel FC BIHOR din 1972, incepe lupta pentru revenirea in primul esalon. Si reuseste acest lucru (dupa doua locuri II obtinute in editiile de campionat 1972- 1973 si 1973- 1974) la sfarsitul anului competitional 1974- 1975, cand antrenorii L. Vlad (tur), R. Cosmoc si Gh. Staicu (in retur) au condus la victoria finala urmatorul “11”: Albu- E. Naghi, Lucaci, Sarac, Popovici- Daraban, Kun II, Florescu- Szucs, Agud, C. Vlad. In continuare, echipa s-a mentinut la un nivel mediu de comportare in Div. “A”, obtinand locul IX (1975- 1976 si 1976- 1977) XIV- (1977- 1978) si XVIII (1978- 1979). Conducerea clubului, in aceasta perioada, era asigurata de inginer Horea Cosma, in calitate de presedinte de onoare. Antrenorii: V. Blujdea, pina la jumatatea turului campionatului 1977- 1978, inlocuit de I. Reinhardt si Alex. Muta. Lotul de jucatori: Vidac, Albu- Z. Naghi, Gh. Dumitrescu., Lucaci, Popovici, M. Marian, Bigan, Dragos, Naom, C. Georgescu, Ghergheli, Petrovici, Schwartzman, Lupau, V. Stoica, Kun II, Florescu si Fildan.

In vara anului 1979 FC BIHOR a retrogradat din nou in Div. “B” unde va ramane 3 editii de campionat (1979- 1982), de fiecare data la un pas de promovare, pe care o va realiza la finele anului competitional 1981- 1982, la conducerea tehnica a echipei fiind Gh. Staicu. Revenirea in esalonul de elita a fotbalului nostru, echipa oradeana reuseste sa ocupe un loc XI in 1982- 1983 si VII in 1983- 1984, in acest din urma an cu urmatoarea formula organizatorica: presedinte de onoare- ing. H. Cosma; presedinte activ- prof, Ioan Naom; organizator- Romeo Pascu; antrenor- Gh. Daraban si Attila Kun (in turul campionatului), Attila Kun si Alex. Muta (in retur). Lotul de jucatori: Liliac, Balasz,- Dianu, Zare, Gh. Dumitrescu, Nitu, Tamas, Biszok, Muresan, Filip, Doru Nicolae, Grosu, Georgescu, Ile, Ion Gheorghe, Szucs, Nedelcu, Rosza, Kiss, Lazar, Roates.

Incepand din anul 1983 echipele oradene au continuat sa joace un rol de seama in miscarea fotbalistica din tara noastra. Unele dintre echipe nu mai sunt (s-au transformat sau au disparut), altele mai vechi sau mai noi, au continuat sa existe (sub alta denumire), dar important este ca multe dintre ele au stralucit si stralucesc si azi gratie toturor celor care cu siguranta ca li se pot trece numele in cartea de aur a fotbalului romanesc.

Perioada 1983- 1984 pina in anul 1994 FC BIHOR a facut naveta intre Div. “A” si “B”, dar sub aceeasi denumire, varful prezentei in Div. “A” fiind sfarsitul anului 1989 cand echipa era calasata in Div. “A” pe locul IV cu mari sanse de a accede in Cupele Europene, dar din pacate 22 decembrie 1989 adus cu sine schimbari radicale orientand fotbalul oradean pe alte coordonate. Aceasta a ajuns la copals in anul 1996 cand datorita prostului management al unor “binevoitori” care au lasat clubul retrogradat in a treia divizie si cu o avere de 2 jucatori, restul fiind vanduti.

In iulie1996 fratii Borsi, oameni de afaceri din Oradea, au preluat fraiele clubului FC BIHOR si in decurs de numai cateva luni l-au repus pe picioare reusind repromovarea fotbalului bihorean in cea ce-a doua divizie, si chiar atingand performanta calificarii in primele 8 echipe in competitia Cupa Romaniei.

In anul 1998, clubul a fost preluat de la cei doi frati de un alt om de afaceri bihorean, Viorel Stiube, care in decurs de 2 ani de zile a reusit sa bata la portile promovarii in Div. “A”, dar nerealizandu-si obiectivul a abandonat clubul, care ajungand din nou la un moment de criza s-a aflat in fata luptei pentru retrogradare (moment in care a fost preluat de catre CJ Bihor), terminand pe o pozitie satisfacatoare.

O data cu implicarea Grupului de firme Liberty si a asociatilor acestuia, fotbalul bihorean a intrat din nou pe drumul cel bun. In numai cateva luni s-a reusit inchegarea unui colectiv tehnic valoros. Antrenorul Ioan Andone (fostul international roman) a fost cel care si-a adus contributia in dirijarea primilor pasi in acest sens, dovedind ca un mare sportiv poate fi si un bun tehnician. Dupa cateva incercari inerente la nivelul lotului de jucatori, s-a cristalizat un lot de perspectiva, cu care FC LIBERTY (vechea denumirea clubului) a putut ataca ideea de promovare pe prima scena fotbalistica. Lucru reusit în vara anului 2003, când în urma câstigarii barajului cu Otelul Galati FC Oradea a revenit dupa o pauza de 12 ani pe prima scena a fotbalului românesc. Momentul a coincis însa cu retragerea de la finantarea echipei a omului de afaceri Marius Vizer, patronul Grupului de firme Liberty. Actiunile scoase la vânzare de acesta au fost preluate apoi de catre Consiliul Local Oradea si Consiliul Judetean Bihor, organisme care au devenit astfel finantatorii echipei.

UN NOU ÎNCEPUT

Dupa un tur de campionat marcat de evolutii contradictorii, finantatorii au decis sa schimbe întreaga conducere a clubului fanion al judetului Bihor, în functia de presedinte fiind instalat omul de afaceri si viceprimar al Oradiei Gavrila Ghilea. Iar primele rezultate nu au întârziat sa apara, la cârma echipei fiind adus un antrenor de calibru, Dumitru Dumitriu. Secund al lui Anghel Iordanescu la cea mai mare performanta a echipei nationale din întreaga istorie a fotbalului românesc, Campionatul Mondial din SUA 1994 si primul antrenor care a dus o echipa româneasca în grupele Champions League, Dumitru Dumitriu a adus si primul trofeu pentru fotbalul bihorean dupa ani de seceta. FC Oradea a câstigat Turneul anual de pregatire de la Norcia, în dauna unor echipe ca U Craiova, FC Arges sau selectionata Albaniei.